Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc si Fundaţia Konrad Adenauer propun celor  care au ragazul de a se opri in pasajul de la universitate o incursiune in Bucurestiul de acum 20 de ani  si pe scena lui extrem de tulburata, stearsa cu bidineaua intre timp .

Citez din comunicatul organizatorilor:

Acum 20 de ani, Bucureştiul a fost scena unor violenţe de neimaginat organizate de statul român împotriva propriilor cetăţeni. Mii de mineri veniţi în capitală din Valea Jiului au bătut, arestat, violat şi jefuit sute de studenţi, profesori, oponenţi politici ai regimului, romi, simpli trecători. Autorităţile au recunoscut existenţa a şase morţi. O bună parte din cei arestaţi au fost eliberaţi abia peste câteva luni, fără despăgubiri sau reparaţii fizice ori morale.

Teroarea declanşată în Bucureşti în zilele de 13-15 iunie nu are nici astăzi, după 20de ani, o versiune oficială, iar responsabilii nu au fost încă identificaţi. Memoria acelor zile este compusă din imagini, cuvinte şi conturul unor morţi pentru care nimeni n-a fost găsit vinovat. Această expoziţie nu vă propune o naraţiune coerentă, ci doar un inventar al memoriei traumatice legate de mineriade.

Una dintre povestile  pe care le veti citi : “In faţa Teatrului Naţional erau culcaţi mineri şi, prin faţă, trecea o femeie tânără, mică de statură, însărcinată într-o lună foarte înaintată, încât părea aproape rotundă. Mai avea un copil de mână. Întorcea capul spre mineri şi le spunea ceva, iar ca răspuns doi mineri au alergat spre ea, au smuls-o de lângă copil, au doborât-o şi au început să o lovească în burtă cu picioarele.”

Iar daca nu considerati ca ati pierdut deja prea mult timp, un interviu cu Ana Blandiana va completa imaginile acestui teatru al terorii post-decembriste.

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Ana_Blandiana-_-A_lovi_o_femeie_insarcinata_nu_e_un_act_politic_0_277772773.html