Ce inseamna modelling? Distrugerea sanatatii fizice si/sau mentale intr-un timp foarte scurt. M-am hotarat sa scriu un scurt articol privind acest lucru luand in considerare acest filmulet, dar si experienta mea de cativa ani in domeniu. Cate din noi nu au visat cand erau pustoaice sa ajunga fotomodel/model/manechin/hostess sau asa mai departe? Putine. Eu cel putin am fost una din cele multe care isi doreau sa ajunga pe un poster intr-o vitrina sau pe coperta unei reviste, sa prezinte pentru mari designeri, sa-si faca o cariera departe de tara asta infecta. Zis si facut, nimic nu-ti sta in cale cand iti doresti cu adevarat sa faci un lucru. Ajunsa sa faci acel lucru, sa apari acolo unde iti doresti, vii si te intrebi sau te uiti in urma si te intrebi.. cu ce pret? Pretul pe care eu l-am platit a fost minuscul, nu am pierdut decat timp.. eu sunt cazul fericit. Altii, dar in majoritate altele, au platit chiar cu viata pretul “celebritatii”, care de altfel, este efemera. Celebritatea e perisabila, dar impactul asupra vietii/sanatatii este peren. La inceput era amuzant. Invatam pasi noi, faceam poze (nu fotografii), poza e atunci cand te afli pe scena si ai un “freeze” de 3 secunde in timp ce ti se fac fotografiile. Invatam repede si-mi placea. Cand am ajuns suficient de “mature” ca sa putem fi acceptate pentru o prezentare, unora li s-a sugerat finut sa slabeasca. Prezentarea era pentru un important designer, si, deci.. era visul oricarei fete de 16 ani, era rampa de lansare pentru pornirea in indeplinirea visului de a ajunge (de ce nu?) la Ford Models New York. Era cale lunga pana acolo, dar ala era considerat a fi apogeul carierei. Evident, fetele extaziate de gandul ca s-ar putea “realiza”, s-au pus pe slabit. Prezentarea se apropia cu pasi repezi, deci.. fetele s-au pus pe regim. Consecintele nu sunt greu de imaginat, jumatate din ele erau anorexice, daca nu.. bulimice. A fost momentul cand am cazut pe ganduri prima data si am inceput sa ma intreb daca e bine ceea ce fac. Repet, nu am fost in acea situatie, pentru ca la mine nu era cazul sa slabesc, dar am vazut cum s-au ruinat unele colege “de suferinta” sub ochii mei. Toate erau palide, aratau ca niste stafii, spre incantarea instructoarei noastre. Alt moment important era reprezentat de acele selectii facute de o sleahta de “organe ridicate” care nu aveau nimic in comun cu modellingul, ba chiar erau foarte incantati de meseria lor si de faptul ca aveau ocazia de a mai rade de cineva si de a selecta fetele din ochi pentru Spania.. Italia. (comentarii pe care le auzeam atunci cand mi se cerea sa fac o pirueta). Dupa cativa ani in care mi-am facut “meseria” refuzand totusi sa prezind blanuri si accesorii din piele (urmand aceasta meserie doar pentru ca aveam nevoie de bani) am renuntat cand mi s-a spus ca am iesit din standarde (90-60-90 -the devil`s number) si ca trebuie sa slabesc. Acum sa nu va imaginati ca aveam foarte mult peste masuri (90-63-94), dar era suficient sa se debaraseze de unul din cele mai profitabile modele. Alta chestie care m-a determinat sa renunt a fost anularea plecarii mele in Japonia apoi Milano, pe baza unor contracte foarte avantajoase din considerente de “would you fuck me for blow?”. Evident, I said “NO FUCKING WAY” moment in care ti se confirma ca DA, Modelling equals Compromise.