“revendicarea” unor cuvinte-insulta ca gest politic…

apropos de SlutWalk, un mic raspuns la intrebarea principala care ne-a fost adresata in ultima vreme:

De ce dorim sa “revendicam apelative precum ,’panarama’, ‘pitipoanca’, ‘tarfa’, ‘parasuta’, ‘curva'”? Si cum am putea sa le folosim “intr-un mod pozitiv, care sa ne confere putere si respect”?

In textul de descriere a protestului vorbim despre cum acest tip de apelative pentru femei fac parte dintr-un context misogin in care suntem denigrate constant ca femei, ceea ce permite sa fim invinuite inclusiv pentru agresiunile pe care altii aleg sa le comita asupra noastra. In descriere noi comentam ca aceste apelative “fac parte din cotidian si suntem obligate sa le suportam”. Dar noi nu le recunoastem si nu le acceptam ca atare, cu tot ce implica asta in mentalul colectiv. Printr-un “Mars al Panaramelor” intentionam sa rupem acea obisnuinta, de a accepta chiar noi, femeile, scara de valori si practica de “blamare a victimei”, pe care se bazeaza folosirea continua a acestor insulte si puterea lor impotriva noastra.

In societatea noastra, o “curva” sau “panarama” sau “pitipoanca” nu merita respect si empatie – nicio femeie nu vrea sa fie numita astfel si orice barbat stie ca daca agresezi o astfel de femeie atunci vei avea circumstante atenuante pentru ca evident o astfel de femeie “te-a provocat” sau “si-a meritat-o”. Noi dorim sa punctam ca aceste etichete sunt folosite contra tuturor femeilor si sint extrem de nocive pentru noi toate, indiferent cine si cum sintem noi; cu asemenea termeni, atat de puternici si atat de intim legati de o realitate sociala patriarhala complexa, nu ai cum sa te lupti pentru ca folosirea lor contra ta depinde prea putin de tine; fiecare femeie stie ca poate fi numita “curva” independent de cat de activa sexual este ea, de cum se imbraca sau cum se comporta. In jurul nostru, un apelativ ca “panarma” sau “curva” nu e folosit ca o descriere, ci ca o arma. Si atunci cea mai buna metoda de a “neutraliza” astfel de apelative este revendicandu-le, adica sa nu le mai luam in serios ca jigniri si sa ni le asumam noi insene, sa le folosim ca pe niste termeni care nu ne mai ranesc… asa le subvertim si avem o sansa de a ne elibera de influenta lor si a le “fura” puterea!

In schimb, vrem sa propunem noi scari de valori, noi sensuri si conotatii pentru cuvinte; vrem sa traim intr-o societate in care “curva” nu mai e o stigma si in care nu se mai foloseste acest cuvant pentru a devaloriza si marginaliza femeile. “Curva” inseamna ce vrem noi sa insemne. Ne opunem dublului standard conform caruia sexualitatea “promiscua” este condamnabila la femei, dar niciodata la barbati. Respingem orice control din afara asupra corpurilor feminine. Si contrar ideilor misogine despre “locul cuvenit femeii”, noi nu suntem ori curve ori madone, ori non-persoane lipsite de orice valoare ori fiinte perfecte – suntem pur si simplu oameni cu o diversitate de istorii, atitudini, conceptii, aspecte fizice si sexualitati, care alegem sa nu ne simtim mai insultate de eticheta “curva” decat de cea de “mama”.

(Sau, cum zicea cineva intr-un comentariu pe web: “Cum poate fi folosit pozitiv cuvantul ‘panarama’? In urma cu mai mult de 20 de ani cuvantul ‘golan’ avea o conotatie negativa, era o jignire. Acum a ajuns formula de salut. Cam la fel si cuvantul ‘bitch’, in tarile vorbitoare de engleza. Faptul ca unii limitati super conservatori, misogini si indoctrinati nu reusesc sa isi inchipuie inlocuirea sensului negativ al unui cuvant cu unul pozitiv, nu inseamna ca nu se poate intampla.”)