Tocmai avusesem o mica discutie intre noi, in grupul FIA, despre faptul ca in Romania violenta domestica este atat de “normala” si acceptata incat o regasesti, relativ des, chiar in public, pe strada, unde in general lumea o trateaza ca pe o banalitate cotidiana si nimic mai mult…

Tocmai mentionasem tipul de comentarii pe care le-am auzit intr-o situatie in care o femeie a fost agresata la locul de munca, in vazul mai multor oameni, de fostul sot; daca martorii erau scandalizati in vreun fel, motivul era ca “s-a intimplat in timpul orelor de serviciu” si ca in plus acuzatiile pe care i le-a adus barbatul femeii erau nefondate, deci si bataia era oarecum nejustificata – in ideea ca daca femeia ar fi fost intr-un anumit fel (cred ca-si poate imagina oricine exact in ce fel), atunci el ar fi fost total justificat s-o ia la bataie. (Trecem cu vederea minorul detaliu ca marea majoritate a martorilor au asistat la bataie fara sa intervina in niciun fel si ca atunci cand politia a fost chemata si chiar a sosit – o minune in sine! – aproape toata lumea care pina atunci cascase gura a refuzat sa dea declaratii si sa fie martori, iar politistul care trebuia sa se ocupe de procesul verbal s-a ocupat mai degraba de a-i spune femeii ca “a fost vina ei”.)

Si chiar credeam ca tipul asta de reactie acopera si descrie bine gama de mici mentalitati, atitudini si idei care de fapt perpetueaza problema violentei domestice la modul general. Insa este mult mai mult de-atat. Continue reading →