Tocmai avusesem o mica discutie intre noi, in grupul FIA, despre faptul ca in Romania violenta domestica este atat de “normala” si acceptata incat o regasesti, relativ des, chiar in public, pe strada, unde in general lumea o trateaza ca pe o banalitate cotidiana si nimic mai mult…
Tocmai mentionasem tipul de comentarii pe care le-am auzit intr-o situatie in care o femeie a fost agresata la locul de munca, in vazul mai multor oameni, de fostul sot; daca martorii erau scandalizati in vreun fel, motivul era ca “s-a intimplat in timpul orelor de serviciu” si ca in plus acuzatiile pe care i le-a adus barbatul femeii erau nefondate, deci si bataia era oarecum nejustificata – in ideea ca daca femeia ar fi fost intr-un anumit fel (cred ca-si poate imagina oricine exact in ce fel), atunci el ar fi fost total justificat s-o ia la bataie. (Trecem cu vederea minorul detaliu ca marea majoritate a martorilor au asistat la bataie fara sa intervina in niciun fel si ca atunci cand politia a fost chemata si chiar a sosit – o minune in sine! – aproape toata lumea care pina atunci cascase gura a refuzat sa dea declaratii si sa fie martori, iar politistul care trebuia sa se ocupe de procesul verbal s-a ocupat mai degraba de a-i spune femeii ca “a fost vina ei”.)
Si chiar credeam ca tipul asta de reactie acopera si descrie bine gama de mici mentalitati, atitudini si idei care de fapt perpetueaza problema violentei domestice la modul general. Insa este mult mai mult de-atat. Nu e intotdeauna o simpla problema a unui agresor contra unei victime. Si nici a situatiilor violente care sint niste anomalii pentru majoritatea care nu se preteaza la violente. Mediul in care se naste si creste violenta, in societatea mai larga, e definit de multe alte mentalitati si prejudecati – de “micro-violente” pe care de fapt le comit, *zilnic*, cei multi… si chipurile “nevinovati”… Uneori e foarte clar – desi pentru majoritatea tot nu e clar destul. De exemplu, recent, intr-un mijloc de transport in comun, l-am vazut pe un tinar lovind-o si abuzind-o verbal pe partenera lui in cel mai urat fel. Initial, eu am fost singura persoana care a intervenit spunindu-i sa termine. Dar nu ma aflam in apropierea lor si am fost ignorata… iar in timp ce eu incercam sa ma gindesc la ce as mai putea face, un barbat care statea chiar intre ei (dupa prima lovitura, ea se retrasese putin si plingea tacut – lucru pentru care partenerul a inceput s-o certe si mai tare) a intervenit si el cind a incercat sa o loveasca a doua oara. Din pacate, “interventia” acestui om a constat din a-l mustra pe agresor ca l-a lovit si pe el in acelasi timp: “Da in ea daca vrei, dar nu ma atinge pe mine!”. Din acel punct, tinarul (care parea foarte volatil si agresiv in general) a inceput sa se certe cu acest individ, despre faptul ca s-a bagat si ca l-a atins la rindul lui… Celalalt a ales sa taca si nimeni altcineva din masina nu a mai reactionat in niciun fel, tinara batuta fiind complet ignorata. La scurt timp, vazind ca partenerul ei se ambaleaza tot mai tare, a inceput sa-l sustina contra celui care intervenise, interpelindu-l ca s-a bagat in treaba dintre ea si sotul ei… Toate acestea s-au intamplat in cateva minute, dupa care toti au coborat la aceeasi statie. Dupa ce au coborat, evident toata lumea din masina dintr-o data avea ceva de spus si comentat; dar *ce* se comenta?! O femeie care statuse langa mine si s-a uitat oarecum intelegator cind eu i-am strigat tipului sa termine cu loviturile, s-a intors catre mine ca sa-si exprime opinia ca “merita s-o bata!”. Cind eu am raspuns ca “nu ‘merita’ absolut deloc, dar evident ii este foarte teama de el si pentru el, daca i-a sarit in aparare” nu am mai prezentat interes. Intre timp, soferul incepuse o poveste despre cum stie ca acel tinar este un tip foarte agresiv, ca i-a mai vazut si mereu el face acelasi lucru, o bate si cearta, iar “ea sta”… Bineinteles, din acel punct toata discutia s-a axat pe faptul ca “ei asa ii place” si “asta e dragoste cu nabadai” – nu era nimic despre lucrurile foarte serioase care se petrecusera, nimic din felul in care non-reactia tuturor si reactia cit se poate de aberanta si fara inima a celui care a intervenit intre cei doi a determinat-o de fapt pe ea sa-i sara in aparare agresorului.
Pentru ca de ce o femeie agresata s-ar desolidariza de partenerului ei, indiferent daca el o bate si umileste, daca ceilalti din jur nu arata niciun fel de solidaritate cu ea si-o umilesc la randul lor… pozitionindu-se de fapt impotriva lor amindoi. In fond, cum poate (re)actiona ea?! Evident, un gest pe care il poate face, care are vreun sens pentru ea (si-o ajuta cumva, chiar daca n-o scoate deloc din situatia in care se afla), e sa-l apere pe cel apropiat. Nu pentru ca “ii place” sa fie batuta si umilita de cel apropiat, ci pentru ca nu vede o iesire: si nimeni altcineva nu-i ofera sprijin sau iesire. Dimpotriva. Macar cel apropiat ii este… apropiat. Macar ea il poate sprijini pe el cind altii il umilesc, si asa poate face un gest cu ceva inteles pozitiv (oricit de putin ar merita el acest gest). Iar oameni ca vecinii care comenteaza ca “e grav pentru ca s-a intamplat in timpul orelor de serviciu” si nu ofera nicio aparare sau sustinere cuiva agresat, ca politistul care ii spune femeii agresate ca “e vina ei”, ca barbatul care ii zice agresorului ca “daca vrei sa dai in ea, da in ea, dar nu ma atinge pe mine”, ca femeia care comenteaza ca “merita s-o bata”, ca soferul care vede pe cineva ca-si bate mereu sotia si nu reactioneaza in niciun fel decit sa traga concluzia ca “ei asa ii place” – si ca toti cei care au aceste mentalitati si le repeta in fiecare zi, independent de incidente specifice… toti acesti oameni, de fapt, comit niste grave agresiuni. Toti sint complici in fenomenul violentei domestice.
Din pacate, este incredibil de greu sa faci ceva. Chiar daca intelegi si nu contribui la cele mai rele reactii, daca nu faci ceva concret, asa cum nu am facut nici eu, intr-un final inseamna cam acelasi lucru… Eu as vrea sa pot sa spun ca fac ceva… As vrea ca fiecare din oamenii “buni” din jurul nostru sa poata spune asta. De ce nu ne dam silinta?
Si eu ma gandeam ce sa fac…
Zilele trecute stateam pe terasa la KF in Arad, era o atmosfera foarte placuta, eram obosita beam o cafea. Pentru vreo 30 de minte aceasta stare a fost total stricata de aparitia unui tip la masa de alaturi. Venise cu prietena pe care o lasase sa mearga la alta masa ca el avea ceva de discutat cu doi prieteni ce stateau langa mine. Si avea ce discuta frate, jumate de ora de jigniri colorate adresate femeilor de la mama pana la tipa cu care tocmai statea de vorba, cei doi “prieteni” erau evident deranjati dar erau foarte respectuosi. Asa am aflat ca orice femeie merita sa fie lovita si mai ales daca este din familia lui. De exemplu sora lui.Era un mare grozav tipul asta ce sa spun, vorbea tare sa se auda bine la toate mesele, eu imi dadeam ochi peste cap facandu-ma ca ploua. Ma gandeam cat de limitat poti sa fi sa te scoti in evidenta laudandu-te cu ceva ce crezi ca te face “barbat adevarat”. Ma uitat cum se imbraca, tricou cu I’m vegetarian si o frunza de marihuana , hmm, o fi un frustart care trebuie sa dovedeasca barbatilor din anturaj ca este Alfa Male… Am respirat usurata cand a plecat din KF.
Dar ce faci cu oameni de genul asta? Merita sa intri in discutie si sa-l pui sa argumenteze tot ce spune?
da… nu stiu, cred ca merita spus macar ceva. si chiar daca nu merita, cred ca tot trebuie sa faci sau sa spui ceva… poate nu trebuie sa intri intr-o discutie, pt. ca evident fazele astea sint din ciclul “am niste idei absurde de care sint mindru si ultimul lucru care ma interesaza e sa mi le schimb”, dar astfel de oameni trebuie sa primeasca macar un cuvint, un gest de dezaprobare, ceva, ca sa stie ca nu toata lumea va tacea si va accepta ideile astea.