boabe de fasole lipite pe hartie in forma de ghiocei. Felicitari cu scris greoi de clasa I. Poezii cu limbaj de lemn care amintesc de o mama cu m mare, elena ceausescu. Descoperirea unei carti despre avort, de fapt a pozelor din ea, in marea lor parte, fotografii cu utere intepate de andrele.
Pubertate, deja incep sa ma lecuiesc de efuziuni sentimentale legate de 1 si 8 martie. Lumea de hartie ornata cu boabe de fasole incepe sa se naruie. Rand pe rand, gasesc indicii care ma ajuta sa raspund la intrebarea sfinxului “care e legatura dintre o andrea si un uter?” . Politicile pronataliste care alimentau delirul unui megaloman, controlul si represiunea corpului feminin, transformarea acestuia in simpla masina reproducatoare de soimi, pionieri, utc-isti sau ceea ce mai tarziu avea sa fie cunoscut sub denumirea de “decretei”. Disidentele erau ilustrate in carti asemenea celei amintite mai sus, dar tot la modul incriminator.

am invatat ca 8 martie e ziua “femeii” in sensul ca e ziua mamelor… era frumos si asa, nu e nimic rau intr-o zi pe an dedicata mamelor. sau in felicitari, flori, superlative la adresa fiecarei mame si declaratii de dragoste. in masura in care astea inseamna ceva. dar n-am invatat niciodata despre istoria acestei zile, de unde vine ea si numele femeilor ale caror actiuni au insemnat ceva in trecutul ei, desi ca tara “socialista” chiar am fi putut tine la radacinile socialiste ale sarbatorii (acum, stiind ca era vorba de miscari si femei din statele unite, rusia si vestul europei, imi este clar de ce nu erau mentionate). copil fiind, nu mi-am pus niciodata intrebarea de unde vine sarbatoarea de 8 martie si de ce nu stim nimic despre asta.
pentru mine 8 martie a fost intotdeauna o zi a mamei, dar in acelasi timp chiar mama mi-a spus cind eram foarte mica bancul cu bula care in compunerea de 8 martie pentru scoala scrie despre ultima chiftea din frigider (“mama, e numai una!”). pina in ziua de azi, eu ii spun mamei mele ca “e numai una!” si ne distram – iar asta inseamna mai mult decit un cadou sau ceva mai sobru sau traditional. nu stiu cita lume a luat vreodata in serios nivelul artificial de exaltare al “zilei de 8 martie” ca sarbatoare a femeii in ipostaza suprema de mama. pentru mine, mai interesant a fost intotdeauna faptul ca de 8 martie femeile se solidarizau, petreceau impreuna (parte din zi libera, cluburile femina, etc.); era atit de evident o iesire din tipar, ca un fel de intrerupere a unei stari a lucrurilor. mai ales in contextul in care nimic nu intrerupea starea de fapt a lucrurilor, mie mi se parea in fiecare an ceva extraordinar… cred ca mai mult decit orice, m-a invatat (la un nivel subconstient, dar totusi m-a invatat), importanta simpla dar decisiva a solidaritatii.