Argument: Acest dosar despre activismul feminin din Romania de dinainte de 1989 este creat din nevoia [ personala] de a gasi repere,de a nu mai ceda cu atata usurinta atunci cand lucrurile se misca incet sau cand sunt sufocate de absurdul cotidian.
Elisabeta Rizea – grupul de rezistenta de la Nucusoara
I.B.: Ce imagine îţi vine acum în minte cu Elisabeta Rizea?
C.P.: Momentul în care soţul ei plânge, la marginea unei păduri, după ce şi-a ascuns hainele pline de sânge, ca ea să nu vadă cât de rău îl băteau la postul de miliţie. Plânge pentru că nu mai poate, iar ea îl consolează, dar încearcă printre lacrimi să-i explice că trebuie să se ducă înapoi la miliţie. (Gheorghe Rizea era bătut în fiecare zi, la oră fixă, cerându-i-se de către miliţienii din sat să furnizeze informaţii despre grupul Arnăuţoiu.) Elisabeta îi dă nişte ţuică să bea, adusă de fiica lor, pentru a-i face curaj, îmbărbătându-l, dar explicându-i ferm că trebuie să se ducă să mănânce bătaie. Ea şi fata vor fi arestate dacă el fuge în munţi, şi n-o să mai aibă cine să le ducă haine şi mâncare celor din grupul Arnăuţoiu, “băieţilor”, cum le spunea ea. Amândoi ispăşiseră deja, când se întâmpla acest moment, câte şase ani de închisoare. Mi se pare impresionant. [ sursa interviul cu C-tin Popescu, Liternet]
http://en.wikipedia.org/wiki/Elisabeta_Rizea ( pagina este mai completa decat cea in limba romana)
Portretul luptatorului la tinerete este un film-documentar (regizor Constatin Popescu) care are ca subiect rezistenta anticomunista din munti. Este primul film dintr-o trilogie despre miscarea din Fagaras condusa de Ion Gavrila, miscarea Haiducii Muscelului condusa de fratii Arnautoiu si despre Elisabeta Rizea.
Nota: Comentariul lui Brechtorama despre acuzatiile de antisemitism ce planeaza asupra filmului, face necesara urmatoarea precizare.
Eu nu am vazut filmul, ceea ce pe mine personal ma pune in imposibilitatea de a comenta natura lui antisemita si filo-legionara. De asemenea sunt convinsa ca nici cei de la E Wiesel nu l au vazut.
„Au fost voci grăbite care au afirmat răstit că mişcarea de rezistenţă anticomunistă a fost opera legionarilor. E o minciună. În acelaşi timp, printre partizani au fost şi legionari. Trebuie luat caz cu caz. E o prostie enormă să acreditezi ideea că a fost o mişcare a legionarilor de fapt, iar în mediile germane, în special, s-au făcut câteva extrapolări ne avenite. Trebuie, pur şi simplu, acceptat acest episod din trecutul lui Ogoranu, ca şi faptul că a fost un luptător adevărat. Trebuie discutat concret, dacă e cazul, ce anu me a făcut el ca legionar. Sunt două lucruri distincte”, spune istoricul Armand Goşu.