recent, am reusit sa vad si eu filmul “decreteii”. din pacate nu se poate viziona nicaieri online, dar aici se gasesc un fragment din film si comentarii (in engleza) de la unul din doctorii intervievati in film.

eu nu ma asteptam ca documentarul sa fie atit de bine realizat… mai jos sint citeva opinii, dintr-o discutie cu o amica:

… legat de filmul decreteii, a avut comentarii:) filmul intr-adevar ofera multe informatii, e un documentar care tb facut si da, e bine lucrat. Apar in film multe de stereotipurile de gen, regizorul a consultat-o mult si pe [Gail Kligman] care a documentat teoretic toata povestea cu avortul si e specialista feminista pe tarile din esteul europei.

Dar pe de o parte trateaza avortul, arata drama femeii dar povestea de ansamblu e a copiilor care au fost nedoriti. Adica tratezi avortul, care a fost o mare trauma colectiva a femeilor, si scoti in fata copii nedoriti care l-au raspurnat pe Ceasca. Si daca e ceva simbolic, se putea inventa o poveste a femeilor -asa de fundal, care sa lege povestile individuale. Adica pe scurt, problema mea e ca povestea de fundal, backup, e scoasa in fata drama copiilor. Defapt, sunt doua variante de film: una in care apare mlt la final si drama copiilor cu handicap crescuti lasati sa moara in orfelinate, una fara. Si, da e o mare problema ca, copiii cu handicap erau pur si simplu ucisi, dar asta din nou e alt subiect care ar mertita documentat separat. Abandonul copiilor in institutii, la fel…

da, … nu e un film doar despre drama femeilor. motivul pentru care mie mi se pare ok totusi e ca subiectul filmului e avortul si decretul 770 SI cum au afectat societatea, contextul “comunist”, cum s-a terminat perioada aia etc. – e logic sa vorbeasca si despre “decretei” si dupa parerea mea nu e o ignorare a dramei femeilor, dimpotriva. da, e drept ca sint mai multe aspecte combinate in film care ar putea fi si trebuie sa fie tratate (si) separat. in general, lipsesc multe povestiri despre ce-a fost, *mai ales* din experientele femeilor… btw nu stiu daca ai vazut ce-am scris pe blog despre cartea “tovarase de drum” care a iesit recent: https://fia.pimienta.org/weblog/?p=638 … [si] un comentariu de-al meu mai vechi: … http://www.proiectns.org/archives/000061.html — tot in acelasi text am copiat o poveste “Avort si dictatura” din AnALize…

insa inapoi la film … sint de-acord, ca se poate interpreta ca nu centreaza experienta femeilor, nici macar la subiectul asta care are clar in centru femeile. insa mie imi place tocmai ca o centreaza, intr-un fel in care de obicei nu vezi cind e vorba de femei intr-un context oarecare. asta m-a si surprins la el. deci imi pot imagina cum un anti-choicer avid s-ar putea uita la film si spune ceva gen “sa zicem mersi ca a fost decretul 770 si-a salvat copiii de la avort”, insa cred ca in rest, pt. majoritatea oamenilor, filmul *evident* are cu totul alt mesaj… adica e f. clar ca, asa cum zice o asistenta la un moment dat, femeile care faceau avort cu toate riscurile, erau *eroine*… in film, nu exista o condamnare a femeilor sau chestii despre “moralitatea” universala a avortului, dimpotriva: accentul e pe libertatea sexuala si reproductiva, in contextul libertatii in general, si pe felul in care diverse femei sint afectate personal. eu cred ca filmul asta e util asa cum pentru cei din noi care au vorbit cu mame, rude, prietene, cunostinte care au suferit pe vremea aceea/au facut avort, a fost util sa *stim* ce-a fost, cum le-a afectat… e important sa se vorbeasca de asta, si experienta femeilor sa fie prezentata firesc, sa auzim femei reale vorbind de experiente etc. …

mie mi se pare filmul cu atit mai efectiv cu cit da o privire de ansamblu asupra chestiei asteia complexe, eu nu cred ca s-a folosit simbolic ceva – sau oricum pt. mine nu e o poveste alegorica, e pur si simplu o realitate f. putin stiuta si explorata, pe care filmul o prezinta cu toate diversele ei aspecte intrepatrunse. de fapt ce m-a mai surprins la film a fost cit de privita-din-diferite-unghiuri e problema si cit de bine puncteaza (desi nu e ceva exprimat explicit) faptul ca 1. nu exista experienta feminina universala DAR in acelasi timp 2. masurile anti-femei intr-o societate tocmai asta fac: trateaza din start femeile ca pe o masa amorfa si afecteaza puternic pe toate femeile, cit si pe barbati si copii (iar astea 2 idei, cred eu, constituie baza unui feminism profund); cred ca ce incerc sa zic e ca ce-mi place la filmul asta e ca reda f. atent si constient (cred eu) umanitatea femeilor. sau poate asta e interpretarea *mea*, insa eu am fost bucuroasa ca am putut veni cu aceasta interpretare (cind, stii, in “normalitatea” misogina cel mai des filmele etc. se axeaza pe ideea de “femeia-ca-celalalt”). daca ma gindesc bine, cam acelasi lucru m-a surprins/impresionat placut si la 4 luni, 3 sapt…. (si btw cred ca filmul ala a preluat stafeta si a vorbit *doar* de experienta avortului si drama femeilor – la fel de bine cum m-as fi putut astepta de la o femeie). mie mi se par surprinzator de bine facute filmele astea, si surprinzator de feministe in sensul ca nu “alterizeaza” femeile, ci din contra. e cam trist sa spun asta, in fond e un standard destul de jalnic (sa ma bucur si apreciez un film doar pt. ca nu subscrie la ideea de “femeile nu sint oameni”). sau poate ca sint placut surprinsa pt. ca e vorba de filme facute de barbati si e cu atit mai putin probabil sa redea fidel si fara alterizare experienta femeilor. dar, cum stim, asta e situatia… ma bucur de orice mica subversiune a status quo-ului. si mai e faptul ca intr-un fel e chiar mai feminist cind ceva *inscrie* misoginia/experienta femeilor etc. in contextul larg social, pt. ca arata cum “problemele de gen” nu sint de fapt doar “probleme ale femeilor” desi repercursiunile cele mai grave sint resimtite deseori de femei. oricum, cam astea sint chestiile la care ma gindeam dupa ce am vazut filmul…

si ar mai fi de mentionat si analizat multe parti ale filmului, aspecte pe care le include si aspecte pe care le trece cu vederea.
alte pareri? comentarii?