un nume mentionat (de claudia) in cadrul discutiei de 8 martie
Sofia Nadejde
Sofia Nădejde (n. Băncilă, 14 septembrie 1856, Botoșani – d. 11 iunie 1946, București) a fost o publicistă, prozatoare și autoare dramatică româncă de orientare feministă și marxistă.
S-a născut la Botoșani fiind fiica lui Vasile Băncilă Gheorghiu și Puheria-Profira Neculae, țărani liberi (răzeși). A studiat la „Pensionul Glowaska” din Botoșani iar în 1874 s-a căsătorit cu Ion Nădejde (1854 – 1928), cu care a avut șase copii. După stabilirea la Iași în 1876 a început o activitate febrilă în mișcarea socialistă. A debutat publicistic în „Femeia română”, București, cu o pledoarie pentru emaniparea femeii și a continuat să publice în „Contemporanul”, la Iași. Se afirmă ca un lider al mișcării feministe. În 1884 conduce „Evenimentul literar”, apărut la Iași. În același an a început activitatea la București unde a ținut numeroase conferințe la Clubul muncitorilor din București, dar și în restul țării. În 1897 devine președinta Congresului al IV-lea al PSDMR. A scris schițe, nuvele, romane, teatru.
Lucrări principale: “O iubire la țară”, dramă (1881), “Din chinurile vieții”, nuvele (1895), “Robia banului”, roman (1906), “Părinți și copii”, roman (1907), “Patimi”, roman, “Irinel sau întâmplările unui român în Rusia, Mangiuria și Japonia”, roman. Chestiunea femeilor, “Femeia română”, I, no. 11 (1879)
alte detalii despre activitatea ei – sursa Cotidianul:
Sofia Nadejde, publicista si prozatoare, sotia lui Ioan Nadejde, care facea parte din conducerea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Romania, nu l-a lasat pe Titu Maiorescu sa-si savureze in liniste locul pe soclu si l-a batut cu propriile arme, intr-un articol din „Contemporanul“. „Un lucru pe care-l trec cu vederea toti citi vorbesc de greutatea creierului femeiesc este ca nimeni nu ia in seama sa-l raporteze la greutatea trupului, femeile relativ cu corpul au creierul mai greu decit barbatii“, scria Sofia Nadejde, prezentind concluziile celor mai mari naturalisti, antropologi sau anatomisti.
Totodata, vajnica Nadejde intoarce marimea impotriva lui Maiorescu, care era mindru sa constate ca „unul dintre creierii cei mai ponderosi ce s-au observat la om a fost al naturalistului Cuvier, 1.830 de grame“, si il arunca in ridicol: „Creierul unui elefant cintarea 3.000 de grame, pe cind a lui Cuvier, 1.830“. O consecinta a superioritatii inalienabile a genelor barbatesti era ca femeilor le era interzis sa-i urmareasca si sa-i arate cu degetelul pe posesorii lor, in caz ca faceau un copil din flori.
si mai multe:
… In oras sotii Nadejde ieseau din comun prin maniera de a se contrapune protipendadei care se manifesta tihnit si monoton. Devenisera obiect de barfe in oras si toti se uitau curiiosi la ei, mai ales la Sofia care iesea pe strada cu o palarie inalta, atragandu-si din partea cucoanelor eticheta de nebuna. …
Cei doi soti s-au completat unul pe altul, avand aceleasi preocupari. Ei cunosteau limbi straine, erau socialisti dar s-au retras in acelasi timp din partidul soicalist. Revista Romania literara a organizat in anul 1895 un sondaj de opinie publica solicitand cititorilor parerea la intrebarea “care femeie romanca este cea mai invatata?” Personalitatile culturale care au raspuns au indicat-o pe Sofia Nadejde.Cei care au cunoscut-o o caracterizau ca fiind o mama exemplara – avea sase copii – scriitoare distinsa, om de stiinta prin energia intelectuala, cu respect pentru drepturile tuturor. Activitatea de miltanta socialista s-a subordonat telului ca femeia sa fie emancipata. Aceasta este contributia ei cea mai importanta la modernizarea Romaniei. In anul 1885, Sofia Nadejde isi incepe colaborarea la ziarul “Drepturile omului” cu articolul “Femeia si socialismul” si isi face debutul literar, tiparind in “Contemporanul” “Doua mame”. Acestei nuvele ii vor urma “Un sfarsit”, “Schite din viata la tara” etc. De asemenea in ziarul “Contemporanul” publica traduceri de scriitori straini ca Herbert Spencer, Letourneu etc., avand ca teme probleme de sociologie, antropologie, credinte religioase etc.
Ea isi largeste colaborarea si la alte publicatii, scriind numeroase articole in “Femeia romana”, “Literatura si stiinta”, “Evenimentul literar”, “Munca”, “Lumea noua” si altele, in ale caror pagini lanseaza polemici, declanseaza campanii in problema emanciparii feminine, a dezrobirii economice a femeii, a egalitatii cu barbatul, a instructiei publice, a votului universal, a salariului egal la munca egala, a protejarii muncii prin lege.Odata cu incetarea revistei “Contemporanul”, Sofia Nadejde realiza un rodnic bilant publicistic, prin care se impusese in fata publicului roman ca o talentata gazetara, inteligenta, pasionata. Articole, note, traduceri, schite, nuvele, teatru, cronici literare etc. atestau in persoana Sofiei Nadejde o personalitate a culturii romanesti din acel timp. O femeie “interesanta”, epitet pe care i l-a atribuit, in cateva randuri si George Calinescu, vorbind de literatura ei azi uitata “care merita un cuvant de lauda”; o femeie uitata cu intentie de multi dintre contemporanii ei, pentru ca ideile si idealurile care au animat-o izvorau dintr-o incredere fierbinte in viata mai buna, mai luminoasa a femeii.
…
Amintirele Sofiei Nadejde vad lumina tiparului in momentul in care fascismul isi anunta pericolul calamitar si cand intelectualitatea progresista din tara noastra avea sa-si uneasca vocile si cugetul intru apararea valorilor culturale si stiintifice create cu talent, ratiune si truda. In scrierile ei, Sofia Nadejde a folosit limba romana cu toate accentele ei moldovenesti. Toate schimonoselile straine ce se aduc de unii si de altii nu vor dainui. Asemenea pareri au ramas sacrosancte pentru Sofia Nadejde. Eroii ei vorbesc aidoma celor din popor, parca vezi si auzi un taran moldovean, cu glasul molcom si imbietor, cu nuantari care la Ion Creanga au atata farmec.
Fie ca e vorba de nuvele, schite sau povestiri, fie de romane, prozatoarea a utilizat la locul potrivit, in scopul caracterizarii personajelor, proverbe, ziceri, locutiuni ridicandu-se cu ele la poezie, la cea mai inalta elocinta, fara sa afecteze normele corecte ale limbii literare.… Sotii Nadejde au avut ghinionul sa fie judecati dupa sfarsitul perioadei socialiste, cand Partidul Socialist s-a transformat in Partidul Comunist, si nu dupa inceputurile lui, cand partidul era mai mult social-democrat. In modul acesta, partidul comunist i-a considerat tradatori, atat in perioada dintre razboaie cat si dupa ce au venit la putere. De aceea, sotii Nadejde au fost dati uitarii odata cu ceilalti socialisti care s-au inscris ulterior in Partidul Liberal.
Sofia Nadejde s-a stins din viata la 18 iunie 1946, la varsta de 90 de ani.