Imparteam recent o vana de apa calda cu boifrendul meu discutand despre feminism si toate acele practici de fiecare zi peste care trecem fara sa ne gandim la ele, dar care, cu o lupa feminista, ar scoate in evidenta sexismul inradacinat in fiecare dintre noi. Spre exemplu atunci cand mergand pe strada cu un barbat mi se intampla ca alte cunostinte barbati sa ne salute, sa isi dea mana, sa intre in discutie, lasandu-ma in afara momentului social. Şi nu este atat ramanerea in afara discutiei problema, cat faptul ca acesteia nu ii este acordata nici o atentie, faptul ca acestor doi barbati nici macar nu le trece prin minte ca ar putea fi deranjant modul in care interactioneaza in prezenta si a mea. Sau sexismul din afirmatia ca barbatii sunt misogini, sau insensibili, sau cu totii la fel, [sigh].

Ca de fapt problema nu este cu barbatii si practicile lor misogine, adica de ura la adresa tipelor in general, ci sexismul: atat la adresa barbatilor, cat si la cea a femeilor. Ca de fapt exista practici societale care incrimineaza si femei, si barbati, iar sexismul este propagat de persoane de toate felurile: o forma de excludere sau categorisire in functie de sex atunci cand acesta nu ar trebui sa reprezinte un criteriu nici de selectie, nici de categorisire.

Drept pentru care ne-am intrebat de ce feminismul se numeste ca atare si de ce de fapt nu este miscarea grassroots pentru anti-sexism. Pai ar suna prost, odata, dar nu era un argument sa tina. Plus ca Boifrend avea dreptate: daca de fapt scopul este manifestarea impotrivirii in fata practicilor sexiste care ne podidesc, si pe mine ca fata, si pe el (mai putin, he-he) ca baiat, de ce se numeste feminism care ne face sa ne gandim la femei, implicit ducandu-ne logica (sexista si confruntationala de altfel) la ideea ca este de fapt vorba de femei, deci implicit nu si de barbati. Ceea ce – in plus – il face pe el, ca baiat, sa se simta defensiv sau neinclus in mod automat. Am empatizat, i-am dat dreptate. Era ceva ce-mi scapa. Asa ca am ridicat din umeri si m-am scufundat pana la nas in apa calda. Ca sa ma gandesc.

Revelatia a venit mai incolo, rasfoind una dintre bibliile mele pe feminism, o cartulie a lui bell hooks, Feminism is for EVERYBODY. Passionate Politics, care imi inocula faptul ca feminismul este miscarea de a pune capat sexismului, exploatarii sexiste si opresiunii. Partea cu punerea capatului la sexism o parcursesem in mintea mea, dar s-a dovedit a fi doar o parte a definitiei. Exploatare sexista mi-a dat niste idei, dar si de furca. Pentru ca ce este exploatare sexista? Prostitutia este un prim exemplu, in diferitele ei forme, pana la sclavie sexuala (desi asta ar fi opresiune deja). Este exploatare sexista delimitarea sarcinii ca o responsabilitate doar a mamei (femeii), sau conceptualizarea sarcinilor „gospodaresti” (dau acest exemplu pentru ca este cel mai ilustrativ si empiric usor observabil) ca exclusiv feminine, dar si sustinerea financiara a familiei de barbat este tot exploatare sexista. Tot aici ar intra dupa mine si natura diviziunii muncii, pentru ca statistic vorbind, femeile per ansamblu sunt angajate in posturi mai degraba inferioare in lantul „trofic” (si in continuare nu gasesc un corespondent simetric pentru exploatarea barbatilor). Iar opresiunea poate fi orice practica care obstructioneaza sentimente de libertate (sau non-conditionare) si aici nu dau exemple pentru ca sunt de parere ca ceea ce inseamna neconstrans(a) sau liber(a) este relativ si evolueaza. Atat individual, cat si la nivelul unei colectivitati. Personal, as spune ca sunt oprimata cand prezenta mea la discutiile a doi barbati care imi sunt in mod recunoscut egali este neglijata si ramane neconstientizata. As fi exploatata daca ar trebui in mod regulat nu numai sa pregatesc apa pentru baie, prosoapele etc, dar si sa spal vana dupa aceea, sa adun baia si sa aerisesc in timp ce boifrend-ul meu s-ar pune sa se uite la stirile de noapte.

Dar este exploatare – neintentionata si structurala – heterosexualitatea si institutia mariajului in conditiile raportului dintre sexe care exista acum? Este oprimare normativitatea genurilor societale? Este sexism ca prefer sa povestesc despre escapadele mele la ginecolog cu prietene, si nu cu prieteni?

Raman in continuare feminista, nu numai anti-sexista …