{"id":2405,"date":"2013-01-18T18:10:33","date_gmt":"2013-01-18T16:10:33","guid":{"rendered":"https:\/\/fia.pimienta.org\/weblog\/?p=2405"},"modified":"2013-01-30T13:20:40","modified_gmt":"2013-01-30T11:20:40","slug":"noi-legi-pentru-violuri-simple-si-calea-de-parcurs-pana-la-justitie-restorativa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/fia.pimienta.org\/weblog\/?p=2405","title":{"rendered":"noi legi pentru “violuri simple” si calea de parcurs pana la justitie restaurativa"},"content":{"rendered":"

O noua “Lege a Medierii”, initiata si promovata<\/a> cu sarg de Alina Gorghiu – care se autointituleaza “Avocatul tau in Parlament” – va explicita posibilitatea solutionarii cazurilor de viol printr-un proces formal de mediere intre victima si agresor si va impune ca inainte de a depune o plangere penala (sau intr-un anumit termen de la declansarea procesului), victima sa obtina un certificat in urma participarii la o sesiune de informare despre mediere cu agresorul! Desi legea este discutata in parlament din primavara 2012, ea a trecut neobservata de publicul larg si de societatea civila pana de curand, cand stirea despre intrarea in vigoare a legii si implicatiile sale a aparut in presa (“Violatorii si batausii pot scapa de puscarie daca ii pl\u0103tesc victimei despagubiri”<\/a>) impreuna cu un numar de comentarii din partea mediatorului Zeno Sustac (vicepresedinte al Consiliului de Mediere, “Medierea Romania” pe Facebook):<\/p>\n

Obligativitatea ob\u0163inerii unui certificat de informare este valabil\u0103 \u015fi pentru infrac\u0163iunile care pot duce la \u00eemp\u0103carea p\u0103r\u0163ilor \u015fi retragerea pl\u00e2ngerii, printre acestea num\u0103r\u00e2ndu-se \u015fi violul. \u201cEste vorba doar despre violul simplu, atunci c\u00e2nd acesta nu este s\u0103v\u00e2r\u015fit de mai multe persoane, c\u00e2nd nu este \u015fi incest, c\u00e2nd nu are urm\u0103ri medicale sau c\u00e2nd nu este urmat de sinuciderea victimei\u201d<\/strong>, ne-a precizat Zeno \u015eu\u015ftac, vicepre\u015fedinte al Consiliului de Mediere. <\/p><\/blockquote>\n

Legea cu pricina este Legea nr. 115\/2012<\/a> si conform Ordonantei de urgenta a guvernului OUG nr. 90\/2012<\/a> care ii mai aduce unele modificari (dealtfel semnificative*<\/a>) urmeaza sa intre in vigoare pe 1 februarie 2013 (detalii pe avocatnet.ro<\/a>; procesul legislativ in senat<\/a> – cu aviz de respingere si de la Comisia pentru drepturile omului, culte si minoritati si raport de respingere de la de la Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari; procesul legislativ in camera deputatilor<\/a> – cu aviz de la Comisia pentru drepturile omului, culte \u015fi problemele minorit\u0103\u0163ilor na\u0163ionale si in final, dar abia dupa promulgare<\/em>, de la Comisia pentru egalitatea de \u015fanse pentru femei \u015fi b\u0103rba\u0163i).<\/p>\n

[Tudorina detaliaza aici<\/a> pe Blogul Medusei<\/em>.]<\/p>\n

 \n<\/p>\n

Pe de o parte, exista un argument clar ca aceasta lege este neconstitutionala<\/a> “Este indiferent c\u0103 se instituie obliga\u0163ia inform\u0103rii despre mediere sau a parcurgerii procedurii de mediere, norma juridic\u0103 de obligare \u00een sine este neconstitu\u0163ional\u0103, pentru c\u0103, dac\u0103 aceast\u0103 obliga\u0163ie nu este respectat\u0103, cererea de chemare \u00een judecat\u0103 este inadmisibil\u0103, astfel c\u0103 liberul acces la justi\u0163ie este \u00eenc\u0103lcat. Este vorba de un principiu constitu\u0163ional, acela c\u0103 nicio lege nu poate \u00eengr\u0103di exercitarea acestui drept, deci evident nu poate nici bloca acest drept.” mai mult, “Este evident c\u0103 ordonan\u0163a este rezultatul muncii \u015fi a lobby-ului grupurilor de interese care au ca scop ob\u0163inerea de venituri, \u015fi nu pu\u0163ine, din aceasta.” – detalii aici<\/a>.<\/p>\n

 \n<\/p>\n

In acelasi timp, problemele punctuale cu implementarea acestei noi legi sunt pe mai multe niveluri:<\/p>\n

– legea nu face niciun fel de mentiune speciala pentru infractiunea penala de viol, aplicandu-se fara exceptie la toate infractiunile “pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabil\u00e3 a persoanei vatamate”, categorie din care fac parte si violurile descrise in alin. 1 al art. 197 din codul penal<\/a>: “Actul sexual, de orice natur\u0103, cu o persoan\u0103 de sex diferit sau de acela\u015fi sex, prin constr\u00e2ngerea acesteia sau profit\u00e2nd de imposibilitatea ei de a se ap\u0103ra ori de a-\u015fi exprima voin\u0163a, se pedepse\u015fte cu \u00eenchisoare de la 3 la 10 ani \u015fi interzicerea unor drepturi” (“violul simplu” al d-nului Sustac); spre deosebire de alte tipuri de infractiuni tratate astfel de codul penal (cum ar fi distrugerea de domiciliu, tulburarea folosintei locuintei, violarea secretului corespondentei, abuzul de \u00eencredere, lovirea, vatamarea corporala, etc.), in cazul violului – inclusiv cel “simplu” – victimele sufera adeseori de tulburari de stres post-traumatic iar insasi posibilitatea de a intra in contact cu agresorul (uneori interactiunea cu orice persoana de sex masculin pentru o femeie care a suferit o agresiune sexuala) inseamna o trauma in plus.<\/p>\n

– in Romania, ca<\/a> in<\/a> multe<\/a> alte<\/a> locuri<\/a>:<\/p>\n

—- violul este tratat ca subiect de divertisment si batjocura la adresa femeilor<\/a>, la nivel cultural violul nu este de fapt considerat o infractiune<\/a> si femeile sunt sistematic blamate, considerate provocatoare si instigatoare<\/a>, iar expertii psihologi si criminalisti ai tarii le sfatuiesc sa aiba grija cum se imbraca si cum se “urca in lift” pentru a preveni agresiunile contra lor<\/a>;<\/p>\n

—- adeseori, victimele violurilor sunt descurajate sa depuna plangere de catre toti cei cu care interactioneaza, de la agresor si persoanele apropiate lor pana la personalul medical si politie, iar procedura prin care trebuie sa treaca pentru a raporta agresiunea (inainte de infatisarea in instanta) – de la obtinerea certificatului medico-legal la intalnirea cu politia si depunerea plangerii oficiale la discutii cu avocati si alte persoane oficiale – este deja aproape imposibil de parcurs fara un sprijin informat, simpatetic; nu exista un sistem bine pus la punct care sa desemneze niste persoane capabile sa actioneze in interesul victimelor in cazuri de viol;<\/p>\n

—- nu exista centre de urgenta, resurse specializate si training-uri pentru psihologi sau alte persoane care sa actioneze in interesul persoanelor care au suferit agresiuni sexuale; <\/p>\n

iar toate aceste lucruri reduc la zero probabilitatea ca niste sedinte de “mediere” intre o victima si un agresor, mediate de oameni nepregatiti si cel mai probabil ne-simpatetici daca nu ostili intereselor victimelor, sa indeplineasca in vreun fel scopul teoretic al medierii ca element de “pace sociala” si progres social asa cum o descrie acelasi domn Sustac (intr-un articol “de damage control” intitulat “Violul, Medierea si Apocalipsele din presa romaneasca”<\/a> in Timisoara stiri<\/em>: “\u201dMedierea e o cale spre pacea social\u0103, un mod elegant de \u00eembun\u0103t\u0103\u0163ire sau men\u0163inere a rela\u0163iilor, un pas spre normalitate, cu adresabilitate c\u0103tre toate categoriile sociale. Medierea nu este \u00een niciun caz, adresabil\u0103 unui segment redus de popula\u0163ie, se afla la \u00eendem\u00e2na tuturor fiind recomandat\u0103 \u015fi sus\u0163inut\u0103 de Uniunea European\u0103. Medierea nu e subiect de can-can ci un factor de echilibru social, \u00een orice societate deschis\u0103 la progres.\u201d”).<\/p>\n

 \n<\/p>\n

Mediatorul Zeno Sustac descrie si ce presupune mai exact aceasta lege:<\/p>\n

Cu alte justi\u021biabilii vor alege un mediator autorizat din tabloul oficial al mediatorilor, vor veni la acesta \u0219i, \u00een MOD ABSOLUT GRATUIT, vor fi informa\u021bi despre prevederile legii medierii \u0219i despre posibilitatea de a recurge la mediere pentru a solu\u021biona cauza respectiv\u0103 sau o alt\u0103 cauz\u0103. De aici este la TOTALA LIBERTATE de decizie a celui \u00een cauz\u0103 de a se \u00eentoarce la instan\u021b\u0103 ori de a apela la mediere.<\/p><\/blockquote>\n

Ce nu adauga d-nul Sustac e ca aceasta libertate totala include amenda judiciara intre 100 si 1000 de lei pe care o presupune “refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in situatiile in care a acceptat, potrivit legii” din Legea 134\/2010 privind Codul de procedura Civila<\/a> pe care OUG nr. 90\/2013 o face compatibila cu Legea 115\/2012.<\/p>\n

Alta justificare adusa de d-nl Sustac pentru inofensivitatea noii legi a medierii suna astfel:<\/p>\n

“Revenind la cauzele penale, posibilitatea victimelor de \u00eencerca rezolvarea acestor prin mediere vizeaz\u0103 doar faptele pentru care legea prevede, oricum, \u00eenl\u0103turarea r\u0103spunderii penale la retragerea pl\u00e2ngerii prealabile a victimei sau la \u00eemp\u0103carea p\u0103r\u021bilor, deci o posibil\u0103 \u00een\u021belegere dintre victim\u0103 \u0219i agresor nu este o noutate \u00een dreptul penal rom\u00e2nesc, dar \u00ceN NICIUN CAZ VICTIMA NU VA FI NICI SF\u0102TUIT\u0102 \u0218I NICI OBLIGAT\u0102 de mediator sau de judec\u0103tor s\u0103 se \u00eempace cu agresorul.”<\/p><\/blockquote>\n

Din toate declaratiile facute, este evident ca cei din comunitatea mediatorilor nu inteleg unde ar fi vreo problema in faptul ca persoanele care au suferit o agresiune sexuala ar fi obligate sa inceapa prin a face niste pasi spre o “mediere” cu agresorul – mai ales cand legiuitorii au gasit niste solutii asa incat sa nu fie maxim de traumatizanta, adica sa fie obligatorie nu medierea in sine ci o sesiune de informare despre mediere, iar sesiunea sa se poata desfasura (la cererea victimei) separat de cea la care va lua parte si agresorul iar aceasta prima sesiune de informare – spre deosebire de sesiunile de mediere care sunt foarte costisitoare<\/a> – va fi complet gratuita.<\/p>\n

 \n<\/p>\n

Explicatia pentru lipsa de intelegere din partea mediatorilor a gravitatii transpunerii acestei legi in practica, ca si motivul pentru care ideea de a solutiona violurile prin intermediul unei medieri cu oameni nepregatiti in privinta particularitarilor si sensibilitatii subiectului agresiunilor sexuale, sta in viziunea pe care tind sa o aiba acesti oameni – o viziune foarte comuna, de altfel (si unul din mecanisemele prin care se instaureaza si normalizeaza cultura violului din jurul nostru: prejudecatile sexiste, desconsiderarea victimelor, acordarea increderii din oficiu agresorului si suspiciunea automata fata de reclamanta, etc. etc.): <\/p>\n

\u201cAm observat, din practica mea de avocat de drept penal, c\u0103 de multe ori violul este folosit ca modalitate de \u015ficanare pentru a leza imaginea celui acuzat.<\/strong>\u201d Zeno \u015eu\u015ftac<\/p><\/blockquote>\n

“… ce facem cand autorul violului este sotul victrimei ? Destamam familia condamnand sotul ? Ce facem cand plangerea de viol este obiect de santaj al prostuatei neplatite ? Ce facem cand plangerea este un moft al logodnicei pentru a obtine casatoria ? sa condamnam toti barbatii impotriva carora s-a depus o plangere de viol ? Sau sa ii ardem pe rug ?<\/strong>” Pepi Mustateanu pe Facebook<\/p><\/blockquote>\n

“… \u00eentr-o emisiune radio live, o \u201dsimpl\u0103 ascult\u0103toare\u201d, care pretindea c\u0103 a studiat cu aten\u021bie legea medierii, a proiectat publicului un scenariu de co\u0219mar, cu o s\u0103rman\u0103 femeie care abia a sc\u0103pat dintr-un viol cumplit \u0219i pe care noua lege o va obliga s\u0103 retr\u0103iasc\u0103 co\u0219marul agresiunii \u00een biroul mediatorului, fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 cu bestiile care \u00eei r\u00e2njesc amenin\u021b\u0103tor \u0219i pe care, la \u00eendemnul mediatorului, spunea ascult\u0103toarea, va trebui s\u0103 \u00eei scape de pedeaps\u0103.<\/p>\n

Evident c\u0103 asemenea abord\u0103ri ale problemei medierii sunt absolut aberante, dar persoanele care le lanseaz\u0103 public o fac, sunt convins, nu din r\u0103utate sau retard, ci pur \u0219i simplu din necunoa\u0219terea situa\u021biei reale.” Zeno Sustac din nou, in Timisoara Stiri<\/em><\/p><\/blockquote>\n

Precum comenta cineva online<\/a> acest tip de afirmatii: “Nu numai ca incurajeaza agresorii dar descurajeaza victimele sa depuna plangere intr-o societate care si asa crede ca victimele “si-au meritat-o” sau ca mint. Ma intreb cum isi explica el faptul ca in Romania la fiecare patru ore o femeie este violata, numarul agresiunilor psihice si fizice (inclusiv sexuale) sunt in crestere, indiferent de categoria de varsta la care ne raportam (de la copii la batrani). In loc sa se caute solutii pentru a stopa acest fenomen se vine cu asemenea propuneri si afirmatii.”<\/p>\n

Mai mult, felul in care mediatorii prezinta avantajele teoretice ale medierii in cazuri de viol ignora realitatea dura ca desi nu exista semne de abatere a violentei contra femeilor<\/a> si violentei sexuale<\/a> (ci dimpotriva<\/a>), sunt raportate tot mai putine cazuri<\/a> iar numarul inculpatilor trimisi in judecata este infim<\/a>, tocmai pentru ca victimele sunt sfatuite in general sa n-o faca si adeseori retrag plangerile, iar noua adaugire la lege nu face decat sa agraveze aceasta situatie de regres.<\/p>\n

 \n<\/p>\n

Asa cum s-a dovedit recent cu cazul politistei de la Bals, Olt, agresata repetat de superiorul sau cu stiinta si implicarea directa a altor persoane din politie<\/a>, violul este o forma de violenta larg acceptata si impamantenita chiar in institutiile care deservesc sistemul de justitie. Sau asa cum s-a intamplat intr-un alt caz recent din Giurgiu, chiar in cazuri de “viol agravat”, agresorii sunt cercetati in libertate<\/a>, punand siguranta personala si “libertatea” de miscare si actiune a victimei in pericol. Acestea sunt realitati care pentru persoanele violate se traduc prin confruntarea cu un intreg sistem, nu doar cu agresorul, daca si atunci cand se hotarasc sa isi faca dreptate. Aici intervin si alti factori, cum ar fi faptul ca femeile cele mai vulnerabile, femeile care lucreaza in industria sexului comercial, femeile rome si sarace, femeile din medii rurale, sunt vulnerabilizate si mai mult de agresiuni sexuale. In aceste conditii, bineinteles, infractiunea de viol ar trebui tratata intr-un mod aparte: ideea de “mediere” intre persoana care a fost agresata si agresor nu poate fi aplicata decat cu un maxim de grija si consideratie. Si, da, medierea ca metoda alternativa la sistemul judiciar clasic are o istorie<\/a> si un potential in directia adresarii tuturor acestor probleme sistemice care tin de mediul misogin patriarhal in care agresiunile sexuale reprezinta o unealta de subjugare continua a femeilor, ca grup desconsiderat si discriminat (putin despre acest potential, aici: “Approach with Caution Not Cynicism: Rape and Restorative Justice”<\/a>). Dar nu se poate vorbi despre grija, consideratie si “potentialul restaurativ” (inclusiv pentru agresori) al solutionarii cazurilor de viol prin mediere atata timp cat nu lucram in prealabil la toate celelalte nevoi urgente: resurse si informatii pentru victime, sprijin concret (dpdv fizic si psihologic), combaterea misoginiei si a culturii violului din toate punctele de vedere.<\/p>\n

 \n<\/p>\n

Grupul INCITE! Women of Color Against Violence din SUA vorbeste despre posibilitatea unor practici cu adevarat alternative<\/a> (analiza lor, care ar trebui citita in intregime, priveste conceptul de “justitie restaurativa” in contextul violentei sexuale\/genizate si “intersectiile periculoase” intre diferite tipuri de opresiune suportate de femeile de culoare in propriile comunitati si structurile dominante mai largi care le domina; acest punct de vedere produce cea mai constructiva interogare a starii de fapt si propunerile cele mai utile pentru o adevarata schimbare):<\/p>\n

… Din pacate, remediile pe care le-a urmarit miscarea mainstream impotriva violentei au avut efectul de a intari, in loc sa combata, violenta statului. Miscarile impotriva violentei sexuale si domestice au jucat un rol critic in ruperea tacerii din jurul violentei asupra femeilor si in oferirea unor servicii critice persoanelor care supravietuiesc violentei sexuale\/domestice. In acelasi timp, aceste miscari au devenit tot mai profesionalizate in jurul oferirii de servicii si de aceea nu sunt dispuse sa adreseze violenta sexuala sau domestica in contextul mai larg al violentei institutionalizate. … este esential ca cei interesati in combaterea violentei sexuale\/domestice sa adopte strategii anti-violenta care iau in considerare structurile extinse ale violentei care guverneaza aceasta lume. Cu alte cuvinte, strategiile gandite pentru a combate violenta in cadrul comunitatilor trebuie sa fie in legatura cu strategiile care combat violenta directionata asupra comunitatilor de culoare. <\/p>\n

Concret vorbind, ca prima linie de abordare in oprirea violentei impotriva femeilor, cei care militeaza impotriva violentei la nivel mainstream cer tot mai des sentinte cu inchisoarea mai lungi pentru agresori in cazuri de violenta domestica si pentru violatori. Dar sistemul de justitie penala a fost intotdeauna unul opresiv si brutal fata de comunitatile de culoare. …<\/p>\n

Problema de baza este ca premiza sistemului de justitie este ca majoritatea oamenilor se conformeaza legilor, iar exceptiile sunt “deviantii” care nu respecta legea. Insa dat fiind ratele epidemice ale violentei sexuale si domestice, care arata ca 50 la suta din femei vor fi lovite de parteneri si 43 la suta vor fi violate de-a lungul vietii lor, este clar ca majoritatea barbatilor sunt implicati in cultura noastra a violului (MacKinnon 1987, 23-24). Nu este probabil ca vom putea sa-i trimitem pe toti acesti barbati la inchisoare. Adresarea violului prin sistemul de justitie nu face decat sa duca mai departe mitul ca violul\/violenta domestica sunt cauzate de cativa barbati rai, in loc de-a fi acte in care majoritatea barbatilor ajung implicati. Astfel, bizuirea pe sistemul de justitie penala pentru a opri violenta impotriva femeilor intareste un aparat de justitie penala cu o istorie rasista, fara sa ofere nimic mai mult decat iluzia sigurantei pentru persoanele afectate de violenta sexuala si domestica. <\/p>\n

In acelasi timp, insa, multe din alternativele la incarcerare promovate prin “modelul de justitie restaurativa” nu au dezvoltat suficiente macanisme de siguranta pentru persoanele care supravietuiesc violentei domestice\/sexuale. In plus, activistii impotriva inchisorilor adeseori sustin in mod ne-critic programe de justitie restaurativa ca alternative la incarcerare fara a lua in considerare cum s-ar putea asigura ca aceste modele vor oferi siguranta persoanelor afectate de acest tip de violenta. “Justitia restaurativa” este un termen-umbrela care descrie o gama larga de programe care incearca sa adreseze infractionalitatea intr-un cadru restaurativ si impaciuitor mai degraba decat unul punitiv. Mai exact, in opozitie cu sistemul de justitie penala al Statelor Unite care se concetreaza numai pe pedepsirea infractorului si inlaturarea lui din societate prin incarcerare, justitia restaurativa incearca sa implice toate partile (infractori, victime si membri ai comunitatii) in a determina care ar fi raspunsul potrivit unei infractiuni, intr-un efort de a restaura comunitatea si a-i readuce integritatea. Aceste modele au fost dezvoltate cel mai bine de catre comunitatile indigene, mai ales in Canada, unde statutul suveran al natiunilor indigene le permite acestora ocazia de a dezvolta programe de justitie bazate in comunitati. Intr-un astfel de program, de exemplu, cand se raporteaza o agresiune, echipa de lucru care se ocupa de violenta sexuala vorbeste cu agresorul si ii ofera optiunea de a participa la program. Agresorul trebuie in primul rand sa isi recunoasca vina si apoi sa urmeze un contract de “vindecare”, sau sa mearga la inchisoare. Agresorul poate sa refuze sa participe complet in program si sa urmeze caile obisnuite in sistemul de justitie. Toata lumea (victima, agresorul, familia, prietenii si echipa de lucru) sunt implicati in dezvoltarea contractului de vindecare. Pentru fiecare persoana se numeste un sustinator in acest proces. De asemenea, agresorul raspunde in fata tuturor implicati in acest contract. Un barbat din tribul Tlingit comenta ca aceasta abordare este de obicei mai dificila decat inchisoarea:<\/p>\n

In primul rand, trebuie sa te confrunti cu socul si groaza de pe fetele vecinilor. Trebuie sa faci fata la umilinta zilnica, si in acelasi timp sa-ti ceri iertare nu doar de la victime, ci de la intreaga comunitate. . . [O pedeapsa cu inchisoarea] il scuteste pe agresor de raspunderea zilnica, si poate sa nu realizeze nimic in directia reabilitarii, si pentru multi s-ar putea sa insemne o masura mai usoara decat a ramane in comunitate (Ross 1997, 18).<\/p><\/blockquote>\n

Aceste modele par sa aiba un potential mai mare in rezolvarea eficienta a “infractiunilor” deoarece daca ne dorim ca agresorii\/persoanele violente sa traiasca in societate fara sa se dedea violentei, e logic sa dezvoltam modele de justitie in care comunitatea este implicata in procesul de responsabilizare a acestor oameni. In modelul curent de incarcerare, agresorii sunt inlaturati din comunitate si nu li se mai permite deloc sa dezvolte relatii etice in contextul comunitatii. Asa cum observa Rupert Ross, un sustinator al acestor modele: “In realitate, in loc sa transforme comunitate intr-un loc mai sigur, amenintarea cu inchisoarea supune comunitatea unui risc mai mare (Ross 1997).”<\/p>\n

Insa problema cu aceste modele in vederea adresarii violentei sexuale\/domestice este ca ele functioneaza numai atunci cand comunitatea se uneste in munca de responsabilizare a agresorilor. Dar in cazuri de violenta sexuala si domestica, de cele mai multe ori comunitatea ia partea agresorului mai degraba decat a victimei. Asa incat, de exemplu, in multe comunitati indigene persoanele care au suferit de pe urma violentei domestice sunt des fortate sa accepte aceste modele, fiind incurajate sa se “impace” cu familiile si sa “restaureze” comunitatea fara o grija suficienta pentru siguranta lor personala. Astfel, ne confruntam cu o dilema: pe de o parte, abordarea violentei sexuale\/domestice prin solutia incarcerarii agresorilor promoveaza represiunea comunitatilor de culoare fara a oferi cu adevarat siguranta pentru persoanele afectate. Pe de alta parte, prin retorica restauratii comunitatii, modelele de justitie restaurativa adeseori promoveaza tacerea comunitatii si negarea problemelor cu violenta sexuala\/domestica fara a lua in considerare siguranta persoanele afectate de violenta de gen. <\/p>\n

Deci provocarea pentru noi este cum putem sa dezvoltam modele de responsabilizare bazate in comunitati, in care agresorii chiar vor fi obligati sa raspunda in fata comunitatii? Desi nu exista solutii simple la violenta impotriva femeilor de culoare, este clar ca nu vom dezvolta strategii eficiente daca nu oprim marginalizarea femeilor de culoare in analizele si strategiile dezvoltate atat in jurul violentei rasializate cat si in jurul violentei genizate. <\/p><\/blockquote>\n

 \n<\/p>\n

Lecturi suplimentare despre o abordare “cu responsabilizarea comunitatii”:<\/strong><\/em><\/p>\n

– zine-ul<\/strong><\/em> “Thoughts about Community Support Around Intimate Violence”<\/strong><\/em><\/a>
\n– zine-ul<\/strong><\/em> “What Do We Do When? Radical Community Response to Sexual Assalut”:<\/strong><\/em> Issue#2<\/strong><\/em><\/a> si Issue #3<\/strong><\/em><\/a><\/p>\n

 \n<\/p>\n

——
\n*<\/a> Aceste schimbari esentiale aduse de ordonanta de urgenta legii promulgate sunt:<\/p>\n