\u00cenainte de a m\u0103 apuca de recrutat familii pentru studiu, am decis s\u0103 vorbesc cu birocra\u021bi locali care au de-a face – sub o form\u0103 sau alta – cu diferitele formule de implicare a statului \u00een \u00eengrijirea copiilor. Aceste diferite forme de implicare sunt, \u00een mod generic, bani (de pild\u0103 aloca\u021bia de stat pentru copii), servicii (gen, \u00eengrijirea gratuit\u0103 \u00een crese) si\/sau \u00een natur\u0103 (cum ar fi, de pild\u0103, gratuitatea c\u0103l\u0103toriei cu trenul pentru copii mici). Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 am \u00eenceput s\u0103 pun pe hart\u0103 diferitele institu\u021bii prin care aceste forme de implicare a statului sunt implementate. Am \u00eenceput cu inspectoratul scolar din jude\u021bul \u00een care cercetez din dou\u0103 considerente: \u00een primul r\u00e2nd pentru c\u0103 gr\u0103dini\u021bele sunt \u00een subordinea acestei institu\u021bii cu inspectori de specialitate si pentru c\u0103 urma s\u0103 recrutez jum\u0103tate din familiile participante \u00een studiu prin gr\u0103dini\u021be.<\/p>\n
Inspectoratul este \u00eentr-o cl\u0103dire construit\u0103 \u00een socialism care servea, probabil, ca si c\u0103min pentru liceeni dintr-un liceu din apropiere, ceea ce \u00eenseamn\u0103 coridoare lungi si mai f\u0103r\u0103 geamuri si \u00eenc\u0103peri pe ambele p\u0103r\u021bi ale coridoarelor cam de 15 metri p\u0103tra\u021bi. \u00cen fiecare astfel de camer\u0103 c\u00e2te doi-trei inspectori la c\u00e2te un birou \u00eengr\u0103m\u0103dit. Nu exist\u0103 ore pentru \u00eentrevederi si, dup\u0103 cum am aflat ulterior, nu exist\u0103 nici posibilitatea de a stabili ore pentru \u00eent\u00e2lniri. Pentru interviul cu inspectoarea de specialitate am fost chemat\u0103 \u00eentr-o zi de joi, diminea\u021b\u0103, dar c\u00e2nd am sunat \u00eenainte cu o zi mi s-a spus c\u0103 nu mai poate, s\u0103 stabilim alt\u0103 zi si or\u0103 pentru s\u0103pt\u0103m\u00e2na urm\u0103toare. Am revenit \u00een urm\u0103toarea mar\u021bi la ora 10, cu o or\u0103 \u00eenaintea unei sedin\u021be. Interviul urma s\u0103 dureze cam o or\u0103. Stiu c\u0103 si pe vremurile c\u00e2nd eram eu copil, adic\u0103 \u00een jurul anului 1990, c\u00e2nd tata era implicat \u00een administra\u021bia unei institu\u021bii de stat, erau sedin\u021be si c\u0103 lumea g\u00e2ndea c\u0103 pierde vremea la ele, dar era musai s\u0103 mergi. Mi se p\u0103rea si acum c\u0103 aceste sedin\u021be sunt la fel de solicitante din punct de vedere al prezen\u021bei, dar mai degrab\u0103 resim\u021bite ca si inutile, nedorite, ceea ce m-a f\u0103cut s\u0103 cred c\u0103 implic\u0103 – \u00een general – comunicare monodirec\u021bional\u0103, f\u0103r\u0103 negocieri, decizii \u00een comun sau planuri g\u00e2ndite colectiv. Mi-am imaginat inspectorul general vorbind o or\u0103 c\u0103tre toat\u0103 lumea, f\u0103r\u0103 posibilitatea unor \u00eentreruperi pentru discu\u021bii, propuneri, remarci, d\u00e2nd indica\u021bii pre\u021bioase despre ultimele nout\u0103\u021bi \u00een materie de comunic\u0103ri de la “centru”. Iar lumea t\u0103cea, b\u0103ga la cap, se re\u00eentorcea \u00een birouri si continua ceea ce f\u0103cea si \u00eenainte.<\/p>\n
C\u00e2nd mi-am pus reportofonul la \u00eenregistrat mai erau \u00eenc\u0103 doi inspectori \u00een \u00eenc\u0103pere. Unul nu p\u0103rea s\u0103 fac\u0103 nimic, doar s\u0103 asculte ce povesteam noi dou\u0103 la biroul nostru, si s\u0103 se mai uite pe geam. Calculatorul nu mergea, nu scria sau citea nimic. Cealat\u0103 inspectoare era ocupat\u0103 cu altcineva, tot din institu\u021bie. Am reusit s\u0103 \u00eenregistr\u0103m 5 minute din conversa\u021bie c\u00e2nd a p\u0103truns o doamn\u0103 cu h\u00e2rtie si un pix \u00een m\u00e2n\u0103 si p\u0103rea c\u0103 are nevoie de ceva de la inspectoarea “mea”. P\u0103rea derutat\u0103 c\u0103 aceasta din urm\u0103 este ocupat\u0103, dar nu a propus s\u0103 revin\u0103 sau s\u0103 \u00eentrebe dac\u0103 nu deranjeaz\u0103. Am pus reportofonul pe ‘hold’ si am asteptat p\u0103n\u00e2 ce se termina \u00eentrevederea cu aceast\u0103 nou\u0103 coleg\u0103 a inspectoarei. Dup\u0103 cum s-a dovedit din conversa\u021bia la care am fost invitat\u0103 s\u0103 asist (desi am \u00eentrebat dac\u0103 s\u0103 ies mai bine), doamna aceasta venise s\u0103 pun\u0103 pe un sfan\u021b de h\u00e2rtie lista gr\u0103dini\u021belor la care urma s\u0103 li se retrag\u0103 PJ-ul. Mai t\u00e2rziu m-am prins c\u0103 \u00een contextul crizei economice \u00een care statul rom\u00e2n \u00eencearc\u0103 din r\u0103sputeri s\u0103 reduc\u0103 cheltuielile institu\u021biilor publice, acest lucru \u00eenseamn\u0103 desfiin\u021barea persoanelor juridice proprii ale unor institu\u021bii de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt (si) prescolar si subordonarea lor altor institu\u021bii (posibil din alt\u0103 localitate, mai ales dac\u0103 gr\u0103dini\u021ba este cu program normal si la \u021bar\u0103). Pentru c\u0103 personalitate juridic\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 doar director si personal didactic, ci si personal administrativ: o sec\u021bie economic\u0103, o sec\u021bie de \u00eengrijire a institu\u021biei, portari etc. etc. O institu\u021bie f\u0103r\u0103 personalitate juridic\u0103 proprie nu are asadar nici director, nici contabil, niciun alt tip de personal administrativ, doar personal didactic. Deci o serie de posturi bugetare, pl\u0103tite mai bine, mai prost, dar cu toate drepturile sociale la zi (gen contribu\u021bia la fondul de pensii, asigurarea de s\u0103n\u0103tate, asigur\u0103rile sociale etc.) – job<\/em>-uri la stat, c\u0103ldu\u021be, sigure – ar disp\u0103rea prin dispari\u021bia unui PJ. Inclusiv posibilitatea de a \u00eenscrie copilul la gr\u0103dini\u021b\u0103 la gr\u0103dini\u021ba la care urmeaz\u0103 s\u0103 \u00eel\/o duci. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 – mai ales \u00een sate – plimbare p\u00e2n\u0103 \u00eentr-o comun\u0103 vecin\u0103, oras apropiat: unde se g\u0103seste PJ-ul gr\u0103dini\u021bei f\u0103r\u0103 PJ propriu.<\/p>\n Ceea ce m-a frapat \u00een aceast\u0103 \u00eentrerupere au fost mai multe lucruri. \u00cen primul r\u00e2nd, insider<\/em>-ii au \u00eent\u00e2ietate la orice de care au nevoie si nu exist\u0103 conceptul de “revii, te rog, sunt ocupat\u0103 acum” printre colegi. Dup\u0103 cum mi-am dat seama si anterior, nu exist\u0103 no\u021biunea de \u00eentrevedere la o anumit\u0103 or\u0103 fix\u0103, f\u0103r\u0103 “deranj”. Mi se pare c\u0103 un motiv pentru care nu exist\u0103 no\u021biunea de ore prestabilite este tocmai acela c\u0103 lucrurile – cel pu\u021bin \u00een aceast\u0103 institu\u021bie – se petrec ad hoc<\/em>, agend\u0103 minimal\u0103, f\u0103r\u0103 vreun ritm altul dec\u00e2t sedin\u021bele cu inspectorul general etc. Poate este mai bine astfel, poate este mai flexibil. Dar mi se pare oarecum surprinz\u0103tor c\u0103 un inspector nu stie ce face \u00eentr-o zi de miercuri, de pild\u0103, la ora 2 cu o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eenainte. Pe scurt, nu prea exist\u0103 no\u021bunea de “schedule<\/em>” \u00een timpul programului.<\/p>\n \u00cen al doilea r\u00e2nd, lipsa posibilit\u0103\u021bii de a ruga pe cineva s\u0103 revin\u0103 pentru o problem\u0103 denot\u0103 faptul c\u0103 accesarea colegilor nu prea are loc pe baz\u0103 de negociere, ca de la egal la egal, ci prezen\u021ba \u021bi-o impui – mai ales dac\u0103 reprezin\u021bi pe cineva ierarhic superior. Doamna cu pricina s-a dovedit a veni din partea inspectorului general, deci putea s\u0103 solicite informa\u021biile dorite c\u00e2nd avea ea (sau inspectorul general) nevoie. Autonomia profesional\u0103 – \u00eensemn\u00e2nd at\u00e2t semn\u0103tura proprie pe decizia proprie, c\u00e2t si propriul program, la fel de important ca al inspectorului general – p\u0103rea s\u0103 fie, \u00een practic\u0103, o no\u021biune abstract\u0103. No\u021biunea de “facem c\u00e2nd convenim \u00een avans si putem am\u00e2ndoi” nu face parte din limbajul celor de la inspectorat. Aceste dou\u0103 lucruri le-am observat si la Prim\u0103rie apoi, la un alt interviu cu un alt birocrat local, unde am fost \u00eentrerupte de 4 ori mai substan\u021bial si de mai multe ori de telefoane scurte.<\/p>\n Al treilea – si totodat\u0103 cel mai surprinz\u0103tor – lucru s-a dovedit a fi modalitatea de luare a deciziei de \u00eencetare a personalit\u0103\u021bii juridice proprii a trei sau patru gr\u0103dini\u021be. Doamna cu h\u00e2rtia si pixul, care f\u0103cea parte din anturajul de asisten\u021b\u0103 al inspectorului general, s-a asezat si a \u00eentrebat, “deci atunci care se pot desfiin\u021ba?” Inspectoarea: “P\u0103i, hai s\u0103 vedem.” Au luat re\u021beaua scolar\u0103 a jude\u021bului, adic\u0103 lista tuturor institu\u021biilor, si inspectoarea dicta: “S-ar putea desfiin\u021ba cea din X, … apoi eventual cea din Y, cu Z ne-am \u00een\u021beles deja …”. Doamna cu sfan\u021bul: “At\u00e2t numai?” “P\u0103i, at\u00e2t c\u0103 la gr\u0103dini\u021be nu sunt multe posturi. Noi nu avem asa de mul\u021bi ca la scoli …” F\u0103r\u0103 formalit\u0103\u021bi, f\u0103r\u0103 justific\u0103ri, f\u0103r\u0103 argumente anume s-a luat \u00een fa\u021ba mea, \u00een mai pu\u021bin de 10 minute, decizia ca trei gr\u0103dini\u021be de la \u021bar\u0103 s\u0103 \u00eenceteze s\u0103 aib\u0103 personalitate juridic\u0103 proprie. Un proces cu implica\u021bii multiple pentru prestatorii si utilizatorii de servicii de educare si \u00eengrijire a copiilor mici a fost redus, de fa\u021b\u0103 cu o str\u0103in\u0103 ca mine, la o procedur\u0103 birocratic\u0103 neiesit\u0103 din comun, f\u0103r\u0103 urm\u0103 fizic\u0103, f\u0103r\u0103 prezentare de argumente, f\u0103r\u0103 o analiz\u0103 prealabil\u0103 a impactului, f\u0103r\u0103 alte inform\u0103ri. Cine a luat decizia nu a ap\u0103rut nic\u0103ieri, c\u00e2nd si pe baza c\u0103ror considerente nu a ap\u0103rut nic\u0103ieri. Dac\u0103 ar fi ap\u0103rut o ceat\u0103 de p\u0103rin\u021bi \u00een dou\u0103 luni s\u0103 afle de ce la gr\u0103dini\u021ba la care \u00eesi duc copiii nu se mai pot \u00eenscrie copii, ci trebuie mers p\u00e2n\u0103 \u00een a treia comun\u0103 vecin\u0103, ar fi stat \u00een fa\u021ba unei inspectoare de specialitate care le-ar fi spus: “Asa s-a decis”, ridic\u00e2nd din umeri. Nu ar fi aflat de c\u0103tre cine, din ce motive, pe baza c\u0103ror considerente nu \u00eesi pot \u00eenscrie copiii \u00een sat.<\/p>\n Si m-am g\u00e2ndit: \u00eentr-un fel este bine c\u0103 nu exist\u0103 ‘birocra\u021bie’, adic\u0103 h\u00e2r\u021bog\u0103rie, scriere de cereri, prezic\u0103ri, \u00eenstiin\u021b\u0103ri etc. infinite pentru o decizie de o semnifica\u021bie mai m\u0103ricic\u0103. Pe de alt\u0103 parte, acest lucru \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu exist\u0103 niciun fel de transparen\u021b\u0103 \u00een decizii. Dac\u0103 doresti s\u0103 contesti un rezultat al aparatului birocratic, de pild\u0103 desfiin\u021barea PJ-ului gr\u0103dini\u021bei la care \u00ee\u021bi duci copilul, ca si cet\u0103\u021bean utilizator de servicii publice, nu stii a. ce s\u0103 contesti (pentru c\u0103 nu exist\u0103 urm\u0103 a deciziei cum a fost ea f\u0103cut\u0103 de fapt chiar dac\u0103 posibil<\/em> exist\u0103 ceva act semnat de inspectorul general); b. la cine contesti; c. pe baza c\u0103ror considerente contesti. Sigur, probabil c\u0103 exist\u0103 procedur\u0103 pentru asta, dar nu te po\u021bi adresa acelei persoane care a decis \u00een fapt, nu po\u021bi contesta decizia exact\u0103 (pentru c\u0103 nu a fost \u00eenregistrat\u0103 la momentul deciziei) si nu po\u021bi contesta justific\u0103rile care stau la baza deciziei pentru c\u0103 de fapt ele nu exist\u0103 clare si r\u0103spicate. M\u0103 g\u00e2ndesc la p\u0103rin\u021bii de la sat si la copiii care se duc la gr\u0103di acolo: de multe ori lipsa personalit\u0103\u021bii juridice \u00eenseamn\u0103 c\u0103 educatoarea este singura persoan\u0103 adult\u0103 care umbl\u0103 \u00een s\u0103lile gr\u0103dini\u021bei, c\u00e2teodat\u0103 doar 2 sau 3 zile din s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 sau o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 da, una ba. Dar nominal sunt mai multe gr\u0103dini\u021be acum \u00een jude\u021b dec\u00e2t erau \u00een 1990 \u00een ciuda faptului c\u0103 num\u0103rul de nasteri vii pe an s-a \u00eenjum\u0103t\u0103\u021bit fa\u021b\u0103 de 1990! Doar c\u0103 multe nu au PJ si, deci, nici \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt prescolar dup\u0103 cum scrie \u00een program\u0103.<\/p>\n Pentru interviu m-am \u00eentors dup\u0103masa, c\u00e2nd sedin\u021bele se terminaser\u0103 si nu mai veneau nici de la “domnul general” persoane cu sfan\u021buri de h\u00e2rtie pentru decizii mai semnificative. Inspectoarea de specialitate a fost de foarte mare ajutor si a rugat alte persoane care o c\u0103utau s\u0103 astepte p\u00e2n\u0103 termina cu mine. Inspectorul de la biroul de vis-a-vis st\u0103tea \u00een continuare f\u0103r\u0103 s\u0103 lucreze ceva, p\u0103rea c\u0103 ne ascult\u0103 convorbirea si se mai uita pe geam. Si astfel de desfiin\u021beaz\u0103 PJ-uri de gr\u0103dini\u021be \u00een teritoriu pentru a men\u021bine bugetul de stat suplu \u00een perioada aceasta de criz\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00cenainte de a m\u0103 apuca de recrutat familii pentru studiu, am decis s\u0103 vorbesc cu birocra\u021bi locali care au de-a face – sub o form\u0103 sau alta – cu diferitele formule de implicare a statului \u00een \u00eengrijirea copiilor. Aceste diferite … Continue reading